Foaia de temperatura

Zilele acestea, contin­gentul 2009 face pasul spre maturitate. Cu succes, cei mai multi. Unii mai asteapta. Moment solemn pentru promovati. Dar si pentru nereusiti . Prin solemnitate, amaraciunea invinsilor se innobileaza. Ritualul ii cuprinde, nu-i excomunica.
Atmosfera ii cuprinde deo­potriva pe profesorii care au scos in arena sociala o noua generatie. Este decontul lor la Revelionul primenirii generatiilor. O bucurie in sine. A tuturor neamurilor lumii. An de an.
Cum sA nu ne cutremuram auzindu-i vorbind pe liderii sindicali? Caci niciodata pana acum, sefii de la sindicate n-au izbutit sa configureze mai concret, mai fatis, caracterul lor parazitar, de capuse pe un organism
agonic.
DacA nu vor primi
tot atatia bani
ca anul trecut, clamau cu vehementa ridicola in numele altora, asmutind, profesorii vor boicota Bacalaureatul de anul acesta. Ca la aprozar. Ca in gastile cu fitosi. Atata ii duce mintea: banii! Huzuresc pe zavera sociala. Sugruma bucuriile care nu sunt ale lor. Zagazuiesc marile revolte sociale. Le fragmenteaza in aparitiile lor zilnice la televizune cu proteste fatarnice, anuland solidarizarea pe mize mari, in actiuni decisive.
Odraslele TArii si dascalii lor sunt o unitate indivizibila. O celula. Celula care fertilizeaza nemurirea natiilor. Nevolnici, liderii habar n-au ce pastoresc, ce haruri si vocatii, si eroisme se opun mediocritatii lor.