Am descoperit sub mall-urile din Baneasa un zacamant de 3.000.000 de euro, ai statutului

In ultimii 17 ani, in Bucuresti au fost rase peste 20 milioane de metri patrati de spatii verzi. Iata, comparativ cu alte tari, ce presupune sa respiri in capitala Romåniei: in Viena, media de spatiu verde este de 70 metri patrati pe locuitor, in Varsovia, de 31 metri patrati pe locuitor, in timp ce in Bucuresti, asfixiatule, ai parte doar de 2,5 metri patrati de verdeata filtranta. Nu intimplator, in jur de 20.000 de bucuresteni isi dau ultima suflare din cauza unor afectiuni provocate de poluare. (Scuzati-mi rima, e din cauza ca sint ametit de poluare.)

In timp ce in alte capitale se amenajeaza zone noi de verdeata, in Bucuresti se sadesc betoane peste cele existente, si asa, in numar mic. Iata povestea celei mai mari si dubioase tranzactii cu teren de dupa Revolutie. Au disparut 2.200.000 metri patrati de livezi si gradini din nordul Capitalei, in locul carora a rasarit Complexul Rezidential-Comercial Baneasa. Il stiti, conglomeratul ala de super-marketuri, mall-uri, cash & carry-uri, case si birouri de pe DN1, linga aeroportul Baneasa. Care sint minunate, sublime, dar puteau fi ridicate pe uriasele maidane din apropiere, la trei kilometri mai incolo, ca-n lumea civilizata.


Cum a fost posibil? (varianta scurta)

Pentru cine vrea sa prizeze rapid cel mai mare tun imobiliar din Romånia, avem o varianta condensata a povestii: O universitate din Bucuresti avea in folosinta un teren agricol de 226 hectare. Terenul era domeniu public al statului, deci nu putea fi instrainat, decit, eventual, prin Hotarire de Guvern. Cu toate astea, universitatea isi trece in proprietate acest teren, domeniu public al statului, repetam, pe baza unui coctail de legi din perioada interbelica, cu paragrafe de lege din perioada post Revolutie. Apoi, rapid, imbatata de succes, universitatea isi baga terenul drept aport in capitalul social al unei
firme
private. Si astfel, un teren domeniu public al statului, care nu si-a schimbat statutul prin Hotarire de Guvern, cum cere legea, ajunge sa fie cel mai important capital al unui bussiness privat. Si, ca veni vorba. Prin aceasta manevra si statul e privat. Privat de citeva zeci de milioane de euro pe an, daca si-ar fi valorificat propriul teren, prin concesiune legala. Privat de peste trei miliarde de euro, daca l-ar fi vindut. Cu banii acestia s-ar fi putut face peste 1 000 de parcuri
impadurite in jurul Bucurestiului, prevazute cu 1.000.000 de locuri de joaca pentru copii. In final, s-ar fi cistigat anual vietile a 20 000 de oameni.